În ultimul comunicat emis pe 13 ianuarie 2021, Consiliul Internațional al Asistenților Medicali (ICN) susține că noi dovezi colectate sugerează că noul coronavirus provoacă traume în masă, în rândul asistenților medicali din întreaga lume. Numărul deceselor confirmate în rândul asistenților medicali depășește în acest moment 2200 și, odată cu continuarea nivelurilor ridicate de infecții în cadrul forței de muncă a asistenților medicali, personalul suprasolicitat se confruntă cu din ce în ce mai multe afecțiuni psihologice, în fața volumului de muncă din ce în ce mai mare, a abuzurilor continue și a protestele antivacciniștilor. Descoperirile preliminare ale celui mai recent sondaj ICN efectuat cu cele peste 130 de Asociații naționale de asistenți medicali, combinate cu studiile organizațiilor membre și ale altor surse, sugerează că efectul COVID-19 este o formă de traumă unică și complexă, cu consecințe ce ar putea fi devastatoare atât pe termen scurt, cât și lung pentru asistenții medicali și sistemele de sănătate în care își desfășoară activitatea.
ICN afirmă că dacă guvernele nu vor lua măsuri, acum, pentru abordarea efectului COVID-19, există riscul ca pandemia să distrugă profesia de asistent medical pentru generațiile ce vor urma, lucru care, potrivit sondajului nostru, ar putea declanșa un exod din profesie. Deja lumea se confruntă cu un deficit de 6 milioane de asistenți medicali, iar alte patru milioane vor ajunge la vârsta pernsionării în următoriii zece ani. Având în vedere că efectul ar putea determina asistenții medicali să părăsească profesia în număr și mai mare, guvernele trebuie să acționeze acum pentru protejarea profesiei și a sistemelor noastre de sănătate deja fragile, sau sănătatea națiunilor, precum și obiectivul OMS al Acoperirii universale cu servicii medicale, vor fi puse în pericol.
Howard Catton, Directorul Executiv ICN a declarat că suntem martori ai unei traume profesionale unice și complexe care afectează forța de muncă globală din domeniul asistenței medicale și că asistenții medicali se confruntă cu solicitări neîncetate și fără precedent, din partea pacienților lor, ducându-i la epuizare fizică. Pe lângă asta, sănătatea lor mintală este supusă unor presiuni enorme, care duc la grave afecțiuni psihologice. În întreaga lume, îngrijirea pacienților COVID-19 înseamnă a avea de-a face cu un număr mai mare de decese, a ține locul rudelor care nu pot fi lângă cei dragi, chiar și pe patul de moarte, înseamnă a-ți face griji cu privire la lipsa echipamentului individual de protecție, a te confrunta cu abuzuri din partea membrilor comunității și a negaționiștilor pandemiei, și a trăi cu teama de a nu transmite virusul, celor dragi de acasă.”
Datele ICN arată că, de la primul val al pandemiei, procentul de asistenți medicali care au raportat afecțiuni mintale a crescut de la 60% la 80%, în multe țări. De asemenea, ICN a adunat studii din fiecare regiune a lumii, care confirmă creșterea traumelor, a anxietății și a suprasolicitării în profesia de asistent medical.
Domnul Catton a mai adăugat că această traumă în masă, nemaiîntâlnită, are un efect profund și imediat, și cel mai probabil va avea și un impact semnificativ pe termen lung, întrucât contribuie la un val de tulburări de stres post-traumatic, depresie și anxietate, a cărui amploare nu o putem determina încă.Executivul a accentuat faptul că nu există îndoială că va exista un efect COVID-19 extins, asupra dimeniunii forței de muncă din domeniul asistenței medicale, care deja se îndreaptă spre un deficit de 10 milioane. Chiar și în cazul în care doar 10 – 15 % din populația actuală a asistenților medicali renunță la profesie, din cauza efectului COVID-19, am putea avea un deficit potențial de 14 milioane de asistenți medicali, până în anul 2030, echivalentul a jumătate din actuala forță de muncă. Un astfel de deficit ar avea impact asupra tuturor serviciilor de sănătate în era post-pandemie, într-o asemenea măsură încât aș susține că sănătatea forței de muncă ar putea fi cel mai mare factor determinant al sănătății populației globale în următorul deceniu.
Odată cu apariția noilor tulpini, extrem de infecțioase ale virusului, și cu dovezile din ce în ce mai numeroase ale efectelor pe termen lung ale COVID, ICN solicită guvernelor să nu subestimeze amploarea acestei crize: COVID-19 a expus slăbiciunile sistemelor noastre de săntate, iar dacă națiunile nu acționează imediat pentru consolidarea lor, se vor crea lacune imposibil de depășit, cu potențiale efecte devastatoare.”
Comunicatul de presă conturează efectul COVID-19 la nivel global:
- Asociația Japoneză a asistenților medicali declară că în 15% dintre spitalele din Japonia asistenții medicali au demisionat, și că aproximativ 20% dintre profesioniști au raportat că s-au confruntat cu discriminări sau prejudecăți pe fondul răspândirii primului val al pandemiei.
- Asociația Americană a asistenților medicali raportează că 51% dintre asistenți medicali se simt ‘copleșiți’. Alte rapoarte din SUA arată că 93% dintre lucrătorii din domeniul sănătății suferă de stres,, 76% au raportat epuizare și sindrom de burnout, iar raportul asistent medical/pacient s-a triplat.
- Brazilia – 49% dintre asistenții medicali raportează anxietate și 25% depresie.
- China – 60% dintre asistenții medicali raportează epuizare și 90% anxietate.
- Africa – Un sondaj efectuat în 13 țări din Africa a dezvăluit că 20% dintre lucrătorii chestionați, au raportat simptome zilnice de depresie în timpul pandemiei, comparativ cu 2% înaintea acestei perioade
- Spania– 80% dintre asistenții medicali raportează simptome de anxietate și epuizare din ce în ce mai crescută.
- Organizația daneză a asistenților medicali raportează că majoritatea asistenților medicali doresc să părăsească profesia.
- Israel rasportează că peste 40% dintre asistenții medicali se tem să îngrijească bolnavii și pacienții COVID-19.
- Australia – 61% dintre lucrătorii din domeniul sănătății raportează sindrom de burnout și 28% depresie.
Pentru mai multe informații, poate fi consultat raportul ICN
Sursa: www.oamr.ro